Nimfette’s Weblog

Da. Iubesc. Iubesc asa cum stiu ca pot…cu nerabdarea de a-l vedea, cu dragul de a-l privi, cu pasiunea de a-l saruta si cu dorinta de a-l avea mereu aproape. Acum incepe sa devina periculos.

Ma cunosc si stiu ca de fiecare data cand ajung in punctul asta o iau la vale. Tin pumnii stransi, inchid ochii, sper ca de data asta sa fie altfel…si ma arunc. Am sarit deja de doua ori si stiu cum e cand imi iau avant, stiu cum sa respir si cum sa ma las pe calcaie inainte de salt…Sper doar ca, de data asta, aterizarea sa fie alta.

Incepeam sa ma intreb daca atunci cand sunt eu cu adevarat indragostita, barbatii se sperie…daca cumva barbatilor le place perioada in care nu sunt siguri de sentimentele mele…daca le place sa se intrebe ce simt eu de fapt…  Am tras totusi concluzia ca poate it’s me. Poate devin eu prea atasata, poate ii panichez cu sentimentele mele…poate devin prea lipicioasa. Poate. Poate o sa aflu raspunsul intr-o zi. Sau poate unul dintre ei nu se va mai speria, ci ma va iubi si el la fel de mult si in acelasi ritm in care eu il iubesc pe el. Poate chiar el.