Nimfette’s Weblog

Stii senzatia aia de nervozitate combinata cu fericire? Momentele alea in care esti nelinistit dar si entuziasmat? E ciudat ca pot simti doua senzatii complet opuse, simultan. Ma sperie putin dar sunt constienta ca sunt norocoasa ca pot trai asa ceva.

Imi este dor. Dor sa vad, sa mangai si sa imbratisez. Dar stiu ca dorul se va potoli in curand. Stiu ca imi voi gasi linistea si ca imi voi gasi din nou locul…langa el. Si ca de obicei, vor iesi scantei. Voi avea din nou sentimentul de “acasa” desi nu eu sunt cea plecata astazi, desi nu sunt eu cea care se va intoarce.

Sunt fericita. Si nu inteleg exact de ce, dar fericirea imi este intotdeauna mai greu sa o exprim decat tristetea. Am scris destule posturi despre zilele mele negre, despre frustrarile mele…Dar despre zilele bune, zilele pline de dragoste, de priviri, de maini intrepatrunse si de declaratii, dintr-un motiv inca necunoscut mie, inca imi e greu sa scriu. Poate superstitiile m-au impiedicat sa o fac…sau poate ca am descoperit ca fericirea se traieste, nu se dezbate. Da, cred ca asta este raspunsul corect. Asadar, azi am simtit nevoia sa spun ca sunt fericita, dar ma limitez la asta, nu mai repetam greselile trecutului pentru ca am invatat din ele, nu?!..